Scritture

Mi hanno chiesto di prendere parte  a una serie di incontri di scrittura. Il pretesto sarebbe un progetto europeo dedicato  ai racconti  di chi vive in un altro paese e può utilizzarne la lingua (scritta). Nella pratica la nostra coordinatrice ci assegna dei “temi”,  noi li scriviamo,  poi ci ncontriamo una volta al  mese per leggerli e discuterli.

Qui sotto pubblico il  compitino  intitolato  “Olga” e forse qualcuno dei lettori più fidati sa di che cosa si tratta.

Între camerele situate la parter  ale Căminului G4, una avea o faimă deosebită, era cuibul Doamnei Olga, administratoarea.
Încăperea puterii era luminată  de o lampă din care se împrăștiau niște raze slabe și încărcate cu o nuanță roșiatică care te făcea să crezi că  ai intrat într-un restaurant chinezesc absurd și prost amenajat. Camera  cuprindea obiecte care aparțin unor diferite regnuri domestice: un birou, o canapea, un frigider, un televizor color, un reșou, o oglindă  etc. În fată acestei vesele simbioze de elemente disparate,  privirea alunecă aproape  automat la dreapta, către biroul care  găzduia un tanc de hîrțoage, niște poze înrămate,  o ceașcă de nes fierbinte şi o scrumieră plină ochi cu chiștoace de Snagov. Dincolo de acestă cortină fumigenă se detașa o figură umană  robustă, cu părul creț,  piept generos și dinți consumați precum  țigara care atârna din buzele ei: Doamna  Administratoare Olga sau, pe scurt, Șefa!
Înfățișarea ei era un calc fidel al reputației  de care se bucura  printre locuitori din  Căminul G4. Aceștia o considerau  un fel de Muma Pădurii a Complexului studențesc, o ființă cu o înaltă concentrație  de corupție și de reflexe securisto-comuniste care avea în mână destinul cazării multor studenți și tinere cadre didactice. Viitorul meu de locuitor  al căminului nu depindea  de Olga, deci puteam să am cu dânsa o relație puțin mai neserioasă. Când intram în biroul ei pentru a plăti chiria sau pentru a primi un telefon (evident, Muma Pădurii  G4-ului   avea și atribuția de telefonistă șefă) mi se părea că mă scufundau într-un film de Kusturica și, din consecință,  începeam să recit rolul meu. Mai în glumă, mai în serios, îi ceream o reducere, să o distrez poceam ceva cuvinte în limba română și îi lăudam calitățile    cafelei ei.  Olga din când în când mă întreba dacă puteam să-i duc din Italia lucrurile ciudate  precum: parfumuri, pampers pentru nepotul ei, cosmetice. Inevitabil răspundeam spunând că am fi plecat în Italia abia  peste 3-4 luni și cum s-ar fi descurcat nepoțelul atâtă vreme  fără scutece? Sau dacă între timp dânsa primea o invitație  la o petrecere, oare ar fi mers nemachiată? Olga comenta  obrăzniciile mele  bolborosind ceva şi apoi adăuga: ”Auzi tu ce smecher este italianul ăsta!”
M-am reîntâlnit cu Olga  după câțiva ani, întâmplător, la un supermarket. Eu nu mai locuiam la G4 de mult. ”Daniele, ce mai faci?”, m-a întrebat zâmbind. Din gură ei  însă nu mai apăreau acele  negre  rămășite stomatologice de odinioară, ci o   sclipitoare proteză albă, rodul unei lungi și obositoare cariere  de șefă.

Annunci

8 Responses to “Scritture”


  1. 1 codruta 14 marzo, 2011 alle 10:30 pm

    Brrr, aveam si noi falitul nostru la medicina: se chema Fiat, era putintel la trup si iute, se faceau cozi imense la biroul lui unde impreuna cu o madama al carei nume l-am uitat blagoslovea studentii, pe fiecare dupa cit putea sa dea. Linga el a mai facut cariera un tip libidinos, coleg de al meu, sef de camin chipurile. Dupa o cariera stralucita de aranjamente cu cazarile a strins destui bani cit sa-si plateasca un post de preparator la obstetrica-ginecologie, unde cred ca mai e si acum. Numele i l-am uitat. Brava Daniele pentru a fi resuscitat asemenea fosile!

    • 2 catrafuse 14 marzo, 2011 alle 11:21 pm

      Cred ca unul dintre ei l-am cunoscut si eu (cumva era ochelarist?) Ar trebui sa facem o antologia despre despre aceste personaje, un fel de madame tussauds literar …

  2. 4 HOROSCOP 7 aprile, 2011 alle 12:14 pm

    Imi pare bine ca v-am gasit. Vroiam doar sa va salut si sa va spun ca imi place ceea ce tocmai am citit

  3. 6 maria luisa 10 aprile, 2011 alle 3:40 pm

    Caro Dani,
    ce poetic ai fost cu doamna Olga. Eu as fi scris vizuina in loc de cuib. Nu pot sa uit cum minca pufuleti de porumb, sau prajituri… mai am cosmaruri.
    Saluti a Flavia, Xenia e Antim

  4. 7 catrafuse 13 aprile, 2011 alle 6:56 am

    Buna sugestie, grazie Marilù.


  1. 1 Altre scritture « Catrafuse’s Weblog Trackback su 13 aprile, 2011 alle 7:10 am

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...




marzo: 2011
L M M G V S D
« Gen   Apr »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Contatti

anzianità di servizio

Blog Stats

  • 60,653 hits

Catrafuse Photos

RSS la rinascita balcanica

  • Si è verificato un errore; probabilmente il feed non è attivo. Riprovare più tardi.

%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: