Archive for the 'Senza Categoria' Category

NOMEN OMEN

Ieri am aflat că un grup de profesori universitari se opune la numirii unei străzi din centru (actualmente anonimă) după PetreŢuţea. Argumentele formulate de contestatari sunt două: Tuţea nu are nici o relație biografică cu orașul Timișoara și, mai ales, a colaborat în diferite ipostaze cu Mișcarea Legionară. Protestul începe bine spunând: “Considerăm că numirea unei străzi este unul din gesturile simbolice importante ale unei localități având un rol de identificare și construcție identitară. Imaginea de ansamblu a numelor străzilor orașului formează împreună cu denumirile instituțiilor publice, cu monumentele și celelalte obiecte urbane o configurație fizică, concretă a valorilor noastre”. Mi se pare corect, dar nu înțeleg însă de ce grija lor pentru toponomastica orașului nu s-a concentrat până acum pe cazuri destul de absurde.Fiind un mare călător urban, de mai multe ori m-am întrebat de ce în Timișoara există Strada BUSUIOC? Poate se referă la ”renumita” vedetă locală? Şi Strada ROZMARINULUI? Strada CAPREI ce reprezintă? O sinecdocă a vecinului? Strada SACULUI are sau nu are mâța prinsă? Strada PALMIERILOR, am înțeles-o! Este evident o prevestire. Strada PELICANULUI şi Strada DROPIEI, se referă la orătănii banatensis? FELIX din strada respectivă este motan? Şi Strada VERDE? Strada SECERII a pierdut ciocanul? Să nu pomenim de Strada SEPIA sau de Strada TIGRULUI. Şi de ce nu au observat că marele tenor Enrico Caruso pe tăblițele agățate de ziduri a pierdut prenumele lui și, prin compensare, a primit un s în plus,devenind Carusso! Sau cum prenumele lui Machiavelli devine Nicola.Rezultă evident că între un pelican și un tigru, la umbra unor palmieri sau mirosind niște rozmarin prin greșeli ortografice,Petre Ţuţea nu ar strica prea mult identitatea rutieră a capitalei Banatului. Rămâne cealaltă obiecție, adică: Petre Țuțea este un simbol legat de o viziune politică nedemocratică, deci nu poate să aibă o stradă a lui. Şi în acest caz faptele destructurează axioma profesorilor: orașul Timișoara de ani buni găzduiește Piața Mircea Eliade, Strada Emil Cioran, Strada Constantin Noica, Strada Ion Barbu etc., în alte cuvinte intelectuali, nu chiar bănățeni,care în mod diferit au flirtat cu Arhanghelul Mihail, și nimeni a simțit lezată identitatea orașului. Dar există cazuri încă mai frapante. Străzile doctor Paulescu, Ion Slavici, Octavian Goga, B.P.Hașdeu țin vie amintirea unor minți strălucite, care totuși de mai multe ori au polemizat virulent cu minoritățile tării. Oare ar trebuit să ștergem prezența lor din nomenclatorul stradal al urbei? Strada Tristan Tzara, se află undeva spre Calea Aradului, desigur prezența ei pe hartă e justificată prin opera lui artistică, și nu prin osanalele aduse regimului comunist din România din partea tătucului Dadaismului. Plimbându-ne prin centru putem să admirăm Strada Maximilian (scris chiar asa!) Robespierre, un adevărat democratic care în numele libertății a justificat măcelul a mii de persoane. Cinstit toponomastic a fost și Edvard Beneš,cel de-al doilea președinte al Cehoslovaciei, care în 1945 a ordonat expulzarea și confiscarea tuturor averilor a 2,4 milioane de nemți foști cetățeni cehoslovaci. O ”curățare” care s-a terminat cu cel puțin 30.000 de morți (unele surse vorbesc chiar de 200.000 de victime). Din păcate pentru ei erau nemți și moartea lor nu valorează ca moartea altora. Presupun că toate aceste personalități s-au stabilit pe străzile noastre în virtutea unui proces de decantare care a evidențiat aspectele din gândirea lor în consonanță cu sensibilitatea unei părți consistente a populației(recunosc că în cazul lui Beneš nu prea focalizez această legătură, dar poate este o limită personală). Cazul Străzii Petre Țuțea ar constitui un caz diferit? Nu prea cred. Am impresia că multă lume îl îndrăgește pe Țuțea pentru imaginea lui din anii 90, pentru stilul lui direct și informal de a trata temele grele și fundamentale. Un spirit liber, senin și fără resentimente. Prin interviurile lui lumea a început să recupereze și să reevalueze o perioadă importantă și complexă a istoriei.Probabil din aceste considerente numele lui apare liniștit pe străzile sau instituții din București, Iași, Cluj Napoca, Brașov,Brăila etc. La Timișoara ar fi interesant să se ceară cetățenilor să exprime direct opinia lor despre cazul Țuțea, și, în general,despre gestionarea nomenclatorului orașului. Ar fi o ocazie pentru a întări conștiința comună a orașului, dincolo de elitismul și cenzurile mai mult sau mai puțin academici.Immagine

Annunci

Vecchi sciacalli e nuovi arditi

György Schwartz, detto Soros,  l’icona decrepita ma purtroppo vivente di tutti gli speculatori finanziari, ha  ricevuto a Udine,  nel contesto della manifestazione culturale Vicino-Lontano,   il Premio Terzani. “Finanziere di successo, Soros ha realizzato grazie alla sua attività ingentissimi guadagni, ma non si è mai sottratto a una sistematica assunzione di responsabilità in campo sociale, e anche indirettamente politico, con il fine di realizzare la “società aperta” teorizzata da Karl Popper, suo maestro alla London School of Economics. La rete delle Open Society Foundations opera infatti in tutto il mondo per promuovere la democrazia e le cause progressiste, finanziando movimenti di riscatto sociale e di opposizione, intellettuali, scrittori, artisti e media indipendenti”. Così  ha decretato una giuria “popolare” composta da:
Giulio ANSELMI, Toni CAPUOZZO, Andrea FILIPPI, Milena GABANELLI, Ettore MO, Omar MONESTIER, Paolo PECILE, Valerio PELLIZZARI, Peter POPHAM, Paolo RUMIZ e Marino SINIBALDI.  Commovente  foto di famiglia, davvero,  che ben illustra  il pensiero profondo delle  anime belle dell’intellighenzia italiana e non solo. Li vedo tutti i giorni gli esiti della  società aperta propagandata dalla Fondazione Soros in Romania. In due parole: sfascio della solidarietà sociale e  svendita del patrimonio nazionale. Ho volutamente semplificato, ma la sostanza è questa. Polemisti, giovani politici di grido, influenti think   tank à la page tutti arruolati alla scuola del peggiore liberismo. Davanti al teatrone udinese, unica voce fuori dal coro,  un gruppo di militanti di Casapound Friuli Venezia-Giulia che ha protestato contro la decisione di premiare lo squalo dell’alta finanza internazionale. Li ringrazio per avere dato la sveglia a quella che anche a 900 chilometri di distanza rimane la mia città. Per chi vuole approfondire l’argometo Soros consiglio questo articolo.

Dare i numeri

Come ogni anno il signor WordPress mi manda le statistiche di Catrafuse

In sintesi

I lettori (o meglio le letture) nel 2011 sono stati circa 5.600 anche troppi per questo bugigattolo italo-romeno, in ogni caso li ringrazio uno per uno.

Qui il rapporto completo in inglese

Auguri Italia

LA RESA DEI CONTI

Allora, il signor WordPress.com che permette di mandare avanti queste Catrafuse mi ha inviato il resoconto per il 2010. Lo  ringrazio ed, essendo io uno sfaticato,  lo pubblico senza tradurlo e senza commentarlo. Alla prossima e buon Natale ai Serbi soprattutto a quelli di  Kosovo e Metochia.

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Fresher than ever.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 7,200 times in 2010. That’s about 17 full 747s.

In 2010, there were 27 new posts, growing the total archive of this blog to 135 posts. There were 38 pictures uploaded, taking up a total of 4mb. That’s about 3 pictures per month.

The busiest day of the year was January 26th with 56 views. The most popular post that day was ICARO.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were facebook.com, it.wordpress.com, search.conduit.com, firiweb.wordpress.com, and mail.yahoo.com.

Some visitors came searching, mostly for catrafuse, luc tuymans, zoran vujovic, georges perec, and martin munkacsi.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

ICARO January 2010

2

LE RICORDANZE March 2009
5 comments

3

LA STRADA, IL KEBAB PROIBITO E L’IMAM SVENUTO April 2009
8 comments

4

Sogni Zingari December 2007
4 comments

5

Munkácsi November 2008

Io sto con il cane di Vîntu

La galera non si augura a nessuno. Eppure non mi sembra il caso di solidarizzare con Sorin Ovidiu Vîntu (SOV), il faccendiere romeno arrestato ieri a Bucarest. Vîntu è uno degli uomini d’affari più chiacchierati del paese. Gli inizi della sua “carriera” si intrecciano con i destini di diversi ex appartenenti alla vecchia Securitate e con spregiudicate operazioni finanziarie. Il suo nome sale alla ribalta nel maggio 2000 quando il Fondo Nazionale di Investimenti, una struttura piramidale creata da Vîntu con l’avallo di un’importante banca statale (la CEC), crolla portando con sé i risparmi di centinaia di migliaia di persone. L’inchiesta e il successivo processo si chiuderanno con delle condanne pesanti per i suoi collaboratori, ma con una sentenza mite per SOV. Negli anni successivi, SOV si ricostruirà un’immagine investendo nei mass media. Nel suo carniere spiccano il canale di news Realitatea TV, quello finanziario Money Channel, alcune radio, il quotidiano Cotidianul, il settimanale satirico Academia Caţavencu e altri ancora. Nei primi anni Realitatea TV appare come un canale d’informazione indipendente, forse più vicino all’opposizione (allora PD e PNL), che al partito di governo (PSD). Numerosi nomi di spicco dell’intellighentia romena si alterneranno sugli schermi di questa TV: Stelian Tănăse, Cristian Tudor Popescu, Emil Hurezeanu, Mircea Dinescu ecc. L’impero di SOV sembra imporsi senza troppi ostacoli nel mondo dell’informazione, almeno fino a quando non cominceranno gli scontri con l’attuale presidente Băsescu che mal sopporta le critiche e l’appoggio dato dalla TV ad alcune iniziative dell’opposizione. Realitatea TV nel corso dell’ultima campagna elettorale diventa uno strumento di propaganda anti Băsescu e il suo patron Sorin Ovidiu Vîntu entra nella lista dei nemici personali del presidente. Ieri SOV è stato arrestato con l’accusa di avere favorito la latitanza del suo ex braccio destro Nicolae Popa (“esule” in Indonesia per sfuggire a una condanna a 15 anni nel caso FNI). L’arresto di Vantu, come ho già detto, non mi commuove, mi lasciano perplesso però le circostanze in cui la sua casa è stata perquisita. Alle sei del mattino una banda di agenti speciali coordinati da un pubblico ministero si presenta nella villa dell’uomo d’affari. Apre loro la porta un cameriere. In giardino gironzola un vecchio cane lupo mezzo orbo. Il primo ad entrare è un marcantonio delle squadre speciali mascherato e armato di fucile che inizia a sparare pallottole di gomma sul cane di Vantu! Ma che razza di procedura seguono i magistrati? Permettono a un buzzurro armato di fucile di tirare a destra e a manca senza motivo, azzoppando un povero cane. Tanto più che non si trattava di catturare un feroce killer, ma al massimo un abile truffatore. Sempre a livello di procedura va ricordato come in Romania esista ancora l’abominevole pratica di ammanettare gli inquisiti, a prescindere dalla reale colpevolezza e pericolosità di queste persone. Sì, insomma Vîntu avrà molti peccati da farsi perdonare, ma il povero cane vittima di quattro buffoni coperti dal passamontagna che colpe ha? Tra l’altro Vîntu non era manco in casa! Io mi schiero dalla parte del cane.

Prima di Pasqua

(in ritardo) su suggerimento di Codruta, un pezzetto di Pasqua romena

in ogni caso: Hristos a Inviat!


dicembre: 2017
L M M G V S D
« Gen    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Contatti

anzianità di servizio

Blog Stats

  • 61,221 hits

Catrafuse Photos

RSS la rinascita balcanica

  • Si è verificato un errore; probabilmente il feed non è attivo. Riprovare più tardi.