Posts Tagged 'Baia Mare'

IL SILENZIO È D’ORO

Tra le varie stranezze delle ultime elezioni romene una cosa su tutte mi ha messo sul chi va là: Il 18 dicembre scorso a urne “ancora calde” il ministro dell’economia (al tempo ad interim) Adriean Videanu se ne è uscito – senza che nessuno l’avesse interpellato sull’argomento – con una promessa inquietante: “Il Progetto Rosia Montana sarà incluso nel programma di Governo, vogliamo avviarlo il più presto possibile, perché il mercato dell’oro favorisce simili iniziative.” Andiamo per ordine. Rosia Montana è una cittadina di circa 3000 abitanti situata nei Monti Apuseni in Transilvania, la cui storia è strettamente legata allo sfruttamento delle miniere d’oro. I romani la chiamarono Alburnus Maior e qui iniziarono a estrarre oro e argento, lasciando molte tracce della loro presenza. Le miniere continuarono ad essere sfruttate fino al 2006, quando gli impianti furono chiusi perché economicamente fallimentari. La serrata, se da un lato diede vita a dei problemi sociali cui il governo romeno, more solito, non seppe rispondere, dall’altro aprì uno spiraglio di speranza per un futuro sviluppo della zona sganciato da questo tipo di industria tossica e attento alla natura (e che natura).
Rosia Montana da qualche anno è minacciata dal progetto di un dubbio consorzio romeno-canadese la Gold Corporation che ha ottenuto la concessione di questa e altre miniere. In grosse linee ecco il futuro dorato ipotizzato per Rosia Montana: si aprirebbe la più grande miniera a cielo aperto d’Europa da dove verrebbero estratte, in 15 anni, circa 300 tonnellate d’oro e 1600 tonnellate d’argento in quattro giacimenti ciascuno esteso su 100 ettari. Questa produzione comporterebbe l’estrazione di una quantità di oltre 220 milioni di tonnellate di minerale grezzo. La roccia sterile andrebbe a costituire due zone di deposito di circa 70 ettari ciascuna. I fanghi risultanti dal processo di estrazione dell’oro e dell’argento – processo realizzato utilizzando cianuro – verrebbero accumulati in un bacino di decantazione (una sorta di lago artificiale) con una capacità di 250 milioni di tonnellate e una superficie di 100 ettari (600 secondo altre fonti). Il tutto sarebbe contenuto da una diga alta 180 metri costruita con la roccia sterile. Il progetto coinvolgerebbe il 38% della superficie del comune di Rosia Montana. 1800 persone dovrebbero essere trasferite, ma potremmo dire deportate. Più di 700 abitazioni sarebbero demolite. Lo stesso accadrebbe a chiese, cimiteri e agli importanti scavi archeologici della zona. Va ricordato che l’affare dovrebbe funzionare per circa 15 anni, poi, una volta seccati i giacimenti, i canadesi se ne andrebbero a casa loro e il cianuro rimarrebbe a casa nostra. Un altro aspetto curioso della vicenda è che tutti i contratti di concessione sono coperti dal segreto di stato. A guardare il sito della compagnia canadese sembra che sui mirifici Monti Apuseni non si debba aprire un’allucinante miniera, ma il paradiso. Certo un paradiso simile a quello promesso dalla ditta australiana che nel 2000, in quel di Baia Mare, si lasciò scappare al fiume 100.000 metri cubi di fanghi al cianuro scivolati da un bacino di decantazione. La storia di Rosia Montana l’ha raccontata meglio di me Tibor Kocsis in un bel documentario intitolato Nuovo Eldorado (Uj Eldorado). Per capire la dichiarazione cursoria del ministro Videanu invece basta leggere che scrive Mihai Gotiu: in sostanza c’è un conto post elettorale da pagare per il presidente Basescu, il resto non conta.

AFFA TAFFA – Episodul întâi

tommy ed il suo pappagalloRipulendo il sottoscala del mio computer, ho riportato alla luce un bel bauletto con su scritto Affa Taffa.Che sarà mai? Ma è la traduzione in lingua romena del primo romanzo di Tommaso Cerno. Per un blog plurilingue come il mio, manna dal cielo! Partiamo dalla traduzione: è a quattro mani: Miro (che poi è anche mia moglie) e Dan Ungureanu (ora anche lui profugo in Canada, come molti altri). Parliamo dell’autore: Tommaso Cerno, professione giornalista (a destra c’è il collegamento per il suo blog). In Romania ci viene a singhiozzo dai tempi del mio matrimonio, quindi sono come minimo 8 anni. Nel paese di Dracula e di Isidore Isou (e beccatevi questa !) ha recitato i Limoni di Montale davanti a Şerban Foarţă (ma se lo ricorderanno?!), ha bevuto l’avion dello zio Dan (Dumnezeu să-l odihnească), ha visitato Casa Poporului e incontrato l’ex ministro Berceanu, ha mangiato un tocco d’orso alla Şura Dacilor, ha comprato i CD degli Asia, ha letto la Rodica Ojog Braşoveanu, 320 de pisici negre, ha finanziato la semicursiera di Aladin, è stato sottoposto ad un rituale apotropaico dalla mamma di Luminita, ha scritto telepaticamente un pezzo sull’inquinamento da cianuro di Baia Mare e un altro sui friulani di Greci (Tulcea) şi aşa mai departe. AFFA TAFFA io l’ho letto d’un fiato nella versione dattiloscritta italiana anni fa. Bello, fresco e leggero come una Ursus appena spillata! Ho fatto il tifo affinché apparisse in Italia, ma Tommy ha preferito iniziare un altro romanzo. Bene, partendo da queste premesse, e con il permesso dell’autore, inizia da oggi su Catrafuse la pubblicazione a puntate della traduzione romena di AFFA TAFFA. Si farà come ai tempi del feuilleton, del romanzo d’appendice, di Hill Street giorno e notte e dell’ispettore Furillo! Un episodio a settimana prendere o lasciare e abbiate pazienza!

Il carattere tipografico scelto è il Baskerville Old Face, in onore di Sherlock Holmes, del dottor Watson e dell’omonimo mastino.

Tommaso Cerno

Affa Taffa

Dar să lăsăm străinătatea! Chiar şi aici la noi foarte multe lucruri vor avea un alt nume. De exemplu, în loc de „vanilie”, care este un cuvânt străin, va intra în uzul comun „ război” care între timp îşi va fi pierdut semnificaţia sa veche.

ÖRKÉNY ISTVÁN

Mamei şi tatălui meu

I

Afară, nu suport tavanele joase. Am ieşit fără să închid uşa şi m-am întors înapoi pentru că un ţigan din partea locului îmi furase de prin casă de două ori deja.

Cerul limpede de iulie neted ca o foaie albă, liber şi fără nori, făcuse loc celui de august, cu contururi nedefinite asemenea hârtiei tăiate de mână. Cercetând munţii aveam clara senzaţie că vara se mistuie sub ameninţarea unei toamne îngheţate. Rândunelele ar lăsa locul babacilor, aşa cum se întâmpla în fiecare an, şi ploaia stătea gata pregătită în spatele primilor nori albaştri. De acum în câteva săptămâni avea să spele lumea, să clătească străzile şi să binecuvânteze întoarcerea lor acasă.

Bunicul, înainte să plece la Creator, spunea că acela era cil de nef. Însemna că va cădea zăpadă din abundenţă risipindu-şi albul peste tot şi că oraşul va apărea în fiecare zi aidoma paginilor unui jurnal cu paginile netăiate încă.

Totul părea aşternut, la urma-urmei, pentru a începe din nou viaţa de zi cu zi, dimineaţa – şcoala şi bla-bla-ul cu colegul de bancă, apoi acoperişul părintesc şi minciunile pentru părinţii mei, şi seara, laba finală. Era în 1992 şi eram virgin deja de şaptesprezece ani. Ban Revelant, se insinuă vocea, a sosit ceasul ca tu să devii adult. Gândeşte-te la asta. M-am gândit. Mă chema ca pe piticul unui ventriloc, îmi consumasem tinereţea mânjind hârtii pentru scrisori, vorbeam cu o statuie de ghips, iar cu femeile nu ştiam de unde să încep. Dar în fond de mine depindea să pun capăt acelei existenţe şi simţeam că pot s-o fac. Affa Taffa, am suspinat băgând mâna în buzunar, a trecut ceva timp de când meditez să fac un lucru.

***

Affa Taffa era un dar de la bunicul. L-a luat la schimb, în America de Sud cu mulţi ani în urmă, pe adresa unui cunoscut faianţar. Acolo unde trăiesc eu sânt artişti ai mozaicului minunaţi, autentici, oameni jigăriţi, bătrâni tare şi murdari care sunt în stare să fabrice orice tip de pardoseală. A sugerat numele şi i-a fost înmânată statuia.

Peruanul povesti bunicului că Affa Taffa era un talisman şi că prin tradiţie l-ar fi putut da numai unei persoane dragi dacă ea ar lua păpuşa în mână spontan. Din acel moment Affa Taffa ar rămânea al său pentru totdeauna.

Într-o zi m-am întors mai devreme de la şcoală pentru că profu’ de sport lipsea şi am văzut ceva care rânjea pe consola patului. Era un obiect curios, aşa că îl atinsei iar bunicul reuşi să iasă de sub puterea lui.

„Acum e al tău, Ban”, a spus. Iar eu de emoţie era să-l scap. Atunci bunicul s-a apropiat şi mi-a susurat ceva la ureche. Nepoate, a spus el mai mult sau mai puţin întocmai, dacă chestia asta de aici cade şi se sparge vine cutremurul, ploaia mare, ciuma şi apare un stol de porumbei negri care se cacă peste tot. La vremea aceea aveam treisprezece ani, eram un copil model şi nu ştiam ce-i aia o ţigară. Totuşi, un pic fiindcă iarna îngheţată care ardea prin părţile acestea, un pic fiindcă că Affa Taffa provenea dintr-o ţară foarte îndepărtată şi era înfăşurat în legendă, bunicul m-a silit să-o încep cu fumatul pe ascuns de ai mei. Am descoperit astfel că Affa Taffa, dacă nu fuma cu stăpânul său cel puţin de două ori pe zi, ar vomita peste noi toată nenorocirea lui. „Ce mă fac acum cu chestia asta?” l-am întrebat pe bunicul. „Este un blestem!”. „Nu spune asemenea lucruri, băiete” m-a dojenit. „Ori eşti nebun? Affa Taffa este un alt tu însuţi”. Apoi se cufuri cum fac bătrânii. Nu cred ca bunicul să fi înţeles ceea ce abia îmi revelase, nici ca el să fi exprimat exact ceea ce avea în minte să spună. Oricum ar fi, Affa Taffa vorbi în a treia zi. I-am spus-o bunicului, dar nu mă crezu.

***

Am continuat să merg pe jos până la staţie apoi am urcat în autobuz cu planuri mari ce mi se învârteau ameţitor în creier. Dacă nu voiam să-l dezamăgesc pe Affa Taffa şi săştig pariul nu-mi puteam permite să greşesc. Nu mai era mult până la începerea şcolii iar eu eram hotărât să intru în clasă doar dacă aş fi devenit bărbat.

Affa Taffa urlă să mă uit la el, ca o palmă, ca un strigăt galben. Am schimbat direcţia privirii spre individul pe care mi-l arătase în mulţime. Era diferit de ceilalţi, purta o uniformă de pânză albastru închis cu stema oraşului Udine cusută pe buzunar, un fel de săgeată neagră care arăta spre cer. Din instinct privii în jurul meu. Toţi ceilalţi ţineau în mână un bilet, şi înţelesei ceea ce avea să se întâmple.

„Ei, cu dumneata vorbesc, ai bilet ?” strigă controlorul.

Am ridicat din umeri şi am făcut pe nebunul.

„Cu dumneata vorbesc, ce faci?” insistă el.

Am urmat sugestia lui Affa Taffa.

„Eu scriu scrisori de dragoste”, i-am spus.

Controlorul izbucni în râs. Era unul de vreo cinzeci de ani, care se ţinea bine, cu şuviţe de păr ca de staniol, încă lipite de cap.

Se zgâi şi-şi trecu mâna peste frunte.

„Ia să auzim” mormăi, „şi cui, mă rog, scrieţi aceste scrisori de dragoste ?”

„Cui are nevoie” am suspinat eu „ce întrebare mai e şi asta ?”

„Ce răspuns mai e şi ăsta ?” obiectă el.

Nu ştiam prea bine nici eu, dar câştigam timp.

Affa Taffa îmi dădu semnalul. Autobuzul se opri în faţa prăvăliei, unde era un du-te vino. M-am lăsat pe genunchi, i-am surâs controlorului ca o felicitare şi o zbughii spre uşa de coborâre care se închise în urma mea scârţâind.

Primul meu pas spre bărbăţie fusese o fugă cu picioarele la spinare.

Va urma

Va urma


agosto: 2017
L M M G V S D
« Gen    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Contatti

anzianità di servizio

Blog Stats

  • 60,540 hits

Catrafuse Photos

RSS la rinascita balcanica

  • Possibile arbitrato tra Croazia e BiH a causa della centrale elettrica Gacko 21 agosto, 2017
    Zagabria/Sarajevo - E' sempre più certo che la Croazia dovrà avere un altro arbitrato con i vicini, questa volta con la Bosnia ed Erzegovina (BiH), riportano, lunedì 21 agosto, i media croati, citando i media bosniaci. La scadenza di tre mesi per raggiungere un accordo tra Hrvatska elektkroprivreda (HEP) e Rudnik i termoelektrana Gacko (RiTE Gacko) (Min […]
  • Confermare l'amicizia e continuare la cooperazione tra Serbia e Russia 21 agosto, 2017
    Belgrado/Mosca - Il Ministro della Difesa della Serbia, Aleksandar Vulin, ha incontrato, sabato 12 agosto, il Ministro della Difesa della Federazione Russa, Sergey Shoygu, nel poligono di Alabino nei pressi di Mosca, dove, su invito dell'omologo russo, ha partecipato alle cerimonie di chiusura dei "Giochi di Guerra Internazionali" di quest […]
  • Djuro Djakovic produce carri merci per il cliente tedesco 21 agosto, 2017
    Zagabria - La Djuro Djakovic Specijalna vozila (Djuro Djakovic Veicoli speciali), società del gruppo Djuro Djakovic,ha firmato con il cliente tedesco il contratto sulla consegna di carri merci per il trasporto di lamiere metalliche e il valore del contratto è di 62 milioni di HRK, ha riferito, mercoledì 16 agosto, la società Djuro Djakovic. I carri saranno f […]
  • Magazinovic: Testo di legge adottata in Serbia include territorio e risorse della BiH 21 agosto, 2017
    Sarajevo - Per mezzo della legge sull'attuazione dell'Accordo tra il Governo della Repubblica Serbia e il Governo della Repubblica dell'Italia sulla cooperazione nel settore dell'energia, è stata concordata la cooperazione che include il progetto della Drina Media (Srednja Drina), e altri progetti sul territorio della Bosnia-Erzegovina, h […]
  • Rappresentanza della Republika Srpska a Cipro 21 agosto, 2017
    Banja Luka - Il Governo della Republika Srpska (RS) ha fondato la Rappresentanza della RS nella Repubblica di Cipro, con sede a Nicosia, riferisce Glas Srpske il 22 agosto. La decisione in merito alla fondazione di tale rappresentanza è stata pubblicata sulla Gazzetta Ufficiale della RS, dove è stato riportato che tale istituzione svolgerà affari per le nece […]