Posts Tagged 'Dracula'

Béla Lugosi a Lugoj

La casa natale di Béla Lugosi

Durante  queste feste sacro-gastronomiche, tra un bicchiere di vino e una sarma, dalle lucette  intermittenti dell´albero è apparso il volto pallido di Béla Lugosi. Sono Béla, o meglio Béla Ferenc Dezso Blasko  Lugosi, nato qui a Lugoj, allora Impero Austro-Ungarico oggi Romania, poi emigrato  negli USA per diventare vampiro – mi ha detto. Béla,  caro Béla, non ti avevo dimenticato,  anzi mia cognata Roxana mi ha indirizzato verso un blog di un benemerito americano (uno dei pochi) che vorrebbe rispolverare un po´ la tua maison di Lugoj per affermare che il sangue non si trasforma in acqua. Anni fa, mi spiega il caro Michael Nork, era venuto a Lugoj Gary D. Rhodes un tuo scatenato ammiratore che riuscì a individuare la tua casetta in  Kirchengasse al numero 6 (oggi Strada Bucegi 6).  Anni fa  s´era occupato di te un documentarista di Timisoara emigrato da qualche parte in Europa (Svezia mi pare) Florin Iepan: “Bela Lugosi, The Fallen Vampire” cioè in romeno  “Bela Lugosi, vampirul căzut”. Un tuo concittadino -Cristian Ghinea – ha pubblicato  in romeno un buon articoletto qui…dove mi racconta dei tuoi disguidi  matrimoniali, del tuo finale di esistenza   scalcagnato …intanto nella mia  attuale residenza  di vacanza, in cantina, di notte, svolazza un pipistrello,magari lo conosci.

Annunci

AFFA TAFFA – Episodul întâi

tommy ed il suo pappagalloRipulendo il sottoscala del mio computer, ho riportato alla luce un bel bauletto con su scritto Affa Taffa.Che sarà mai? Ma è la traduzione in lingua romena del primo romanzo di Tommaso Cerno. Per un blog plurilingue come il mio, manna dal cielo! Partiamo dalla traduzione: è a quattro mani: Miro (che poi è anche mia moglie) e Dan Ungureanu (ora anche lui profugo in Canada, come molti altri). Parliamo dell’autore: Tommaso Cerno, professione giornalista (a destra c’è il collegamento per il suo blog). In Romania ci viene a singhiozzo dai tempi del mio matrimonio, quindi sono come minimo 8 anni. Nel paese di Dracula e di Isidore Isou (e beccatevi questa !) ha recitato i Limoni di Montale davanti a Şerban Foarţă (ma se lo ricorderanno?!), ha bevuto l’avion dello zio Dan (Dumnezeu să-l odihnească), ha visitato Casa Poporului e incontrato l’ex ministro Berceanu, ha mangiato un tocco d’orso alla Şura Dacilor, ha comprato i CD degli Asia, ha letto la Rodica Ojog Braşoveanu, 320 de pisici negre, ha finanziato la semicursiera di Aladin, è stato sottoposto ad un rituale apotropaico dalla mamma di Luminita, ha scritto telepaticamente un pezzo sull’inquinamento da cianuro di Baia Mare e un altro sui friulani di Greci (Tulcea) şi aşa mai departe. AFFA TAFFA io l’ho letto d’un fiato nella versione dattiloscritta italiana anni fa. Bello, fresco e leggero come una Ursus appena spillata! Ho fatto il tifo affinché apparisse in Italia, ma Tommy ha preferito iniziare un altro romanzo. Bene, partendo da queste premesse, e con il permesso dell’autore, inizia da oggi su Catrafuse la pubblicazione a puntate della traduzione romena di AFFA TAFFA. Si farà come ai tempi del feuilleton, del romanzo d’appendice, di Hill Street giorno e notte e dell’ispettore Furillo! Un episodio a settimana prendere o lasciare e abbiate pazienza!

Il carattere tipografico scelto è il Baskerville Old Face, in onore di Sherlock Holmes, del dottor Watson e dell’omonimo mastino.

Tommaso Cerno

Affa Taffa

Dar să lăsăm străinătatea! Chiar şi aici la noi foarte multe lucruri vor avea un alt nume. De exemplu, în loc de „vanilie”, care este un cuvânt străin, va intra în uzul comun „ război” care între timp îşi va fi pierdut semnificaţia sa veche.

ÖRKÉNY ISTVÁN

Mamei şi tatălui meu

I

Afară, nu suport tavanele joase. Am ieşit fără să închid uşa şi m-am întors înapoi pentru că un ţigan din partea locului îmi furase de prin casă de două ori deja.

Cerul limpede de iulie neted ca o foaie albă, liber şi fără nori, făcuse loc celui de august, cu contururi nedefinite asemenea hârtiei tăiate de mână. Cercetând munţii aveam clara senzaţie că vara se mistuie sub ameninţarea unei toamne îngheţate. Rândunelele ar lăsa locul babacilor, aşa cum se întâmpla în fiecare an, şi ploaia stătea gata pregătită în spatele primilor nori albaştri. De acum în câteva săptămâni avea să spele lumea, să clătească străzile şi să binecuvânteze întoarcerea lor acasă.

Bunicul, înainte să plece la Creator, spunea că acela era cil de nef. Însemna că va cădea zăpadă din abundenţă risipindu-şi albul peste tot şi că oraşul va apărea în fiecare zi aidoma paginilor unui jurnal cu paginile netăiate încă.

Totul părea aşternut, la urma-urmei, pentru a începe din nou viaţa de zi cu zi, dimineaţa – şcoala şi bla-bla-ul cu colegul de bancă, apoi acoperişul părintesc şi minciunile pentru părinţii mei, şi seara, laba finală. Era în 1992 şi eram virgin deja de şaptesprezece ani. Ban Revelant, se insinuă vocea, a sosit ceasul ca tu să devii adult. Gândeşte-te la asta. M-am gândit. Mă chema ca pe piticul unui ventriloc, îmi consumasem tinereţea mânjind hârtii pentru scrisori, vorbeam cu o statuie de ghips, iar cu femeile nu ştiam de unde să încep. Dar în fond de mine depindea să pun capăt acelei existenţe şi simţeam că pot s-o fac. Affa Taffa, am suspinat băgând mâna în buzunar, a trecut ceva timp de când meditez să fac un lucru.

***

Affa Taffa era un dar de la bunicul. L-a luat la schimb, în America de Sud cu mulţi ani în urmă, pe adresa unui cunoscut faianţar. Acolo unde trăiesc eu sânt artişti ai mozaicului minunaţi, autentici, oameni jigăriţi, bătrâni tare şi murdari care sunt în stare să fabrice orice tip de pardoseală. A sugerat numele şi i-a fost înmânată statuia.

Peruanul povesti bunicului că Affa Taffa era un talisman şi că prin tradiţie l-ar fi putut da numai unei persoane dragi dacă ea ar lua păpuşa în mână spontan. Din acel moment Affa Taffa ar rămânea al său pentru totdeauna.

Într-o zi m-am întors mai devreme de la şcoală pentru că profu’ de sport lipsea şi am văzut ceva care rânjea pe consola patului. Era un obiect curios, aşa că îl atinsei iar bunicul reuşi să iasă de sub puterea lui.

„Acum e al tău, Ban”, a spus. Iar eu de emoţie era să-l scap. Atunci bunicul s-a apropiat şi mi-a susurat ceva la ureche. Nepoate, a spus el mai mult sau mai puţin întocmai, dacă chestia asta de aici cade şi se sparge vine cutremurul, ploaia mare, ciuma şi apare un stol de porumbei negri care se cacă peste tot. La vremea aceea aveam treisprezece ani, eram un copil model şi nu ştiam ce-i aia o ţigară. Totuşi, un pic fiindcă iarna îngheţată care ardea prin părţile acestea, un pic fiindcă că Affa Taffa provenea dintr-o ţară foarte îndepărtată şi era înfăşurat în legendă, bunicul m-a silit să-o încep cu fumatul pe ascuns de ai mei. Am descoperit astfel că Affa Taffa, dacă nu fuma cu stăpânul său cel puţin de două ori pe zi, ar vomita peste noi toată nenorocirea lui. „Ce mă fac acum cu chestia asta?” l-am întrebat pe bunicul. „Este un blestem!”. „Nu spune asemenea lucruri, băiete” m-a dojenit. „Ori eşti nebun? Affa Taffa este un alt tu însuţi”. Apoi se cufuri cum fac bătrânii. Nu cred ca bunicul să fi înţeles ceea ce abia îmi revelase, nici ca el să fi exprimat exact ceea ce avea în minte să spună. Oricum ar fi, Affa Taffa vorbi în a treia zi. I-am spus-o bunicului, dar nu mă crezu.

***

Am continuat să merg pe jos până la staţie apoi am urcat în autobuz cu planuri mari ce mi se învârteau ameţitor în creier. Dacă nu voiam să-l dezamăgesc pe Affa Taffa şi săştig pariul nu-mi puteam permite să greşesc. Nu mai era mult până la începerea şcolii iar eu eram hotărât să intru în clasă doar dacă aş fi devenit bărbat.

Affa Taffa urlă să mă uit la el, ca o palmă, ca un strigăt galben. Am schimbat direcţia privirii spre individul pe care mi-l arătase în mulţime. Era diferit de ceilalţi, purta o uniformă de pânză albastru închis cu stema oraşului Udine cusută pe buzunar, un fel de săgeată neagră care arăta spre cer. Din instinct privii în jurul meu. Toţi ceilalţi ţineau în mână un bilet, şi înţelesei ceea ce avea să se întâmple.

„Ei, cu dumneata vorbesc, ai bilet ?” strigă controlorul.

Am ridicat din umeri şi am făcut pe nebunul.

„Cu dumneata vorbesc, ce faci?” insistă el.

Am urmat sugestia lui Affa Taffa.

„Eu scriu scrisori de dragoste”, i-am spus.

Controlorul izbucni în râs. Era unul de vreo cinzeci de ani, care se ţinea bine, cu şuviţe de păr ca de staniol, încă lipite de cap.

Se zgâi şi-şi trecu mâna peste frunte.

„Ia să auzim” mormăi, „şi cui, mă rog, scrieţi aceste scrisori de dragoste ?”

„Cui are nevoie” am suspinat eu „ce întrebare mai e şi asta ?”

„Ce răspuns mai e şi ăsta ?” obiectă el.

Nu ştiam prea bine nici eu, dar câştigam timp.

Affa Taffa îmi dădu semnalul. Autobuzul se opri în faţa prăvăliei, unde era un du-te vino. M-am lăsat pe genunchi, i-am surâs controlorului ca o felicitare şi o zbughii spre uşa de coborâre care se închise în urma mea scârţâind.

Primul meu pas spre bărbăţie fusese o fugă cu picioarele la spinare.

Va urma

Va urma


dicembre: 2017
L M M G V S D
« Gen    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Contatti

anzianità di servizio

Blog Stats

  • 61,221 hits

Catrafuse Photos

RSS la rinascita balcanica

  • Si è verificato un errore; probabilmente il feed non è attivo. Riprovare più tardi.