Posts Tagged 'ultras romania'

DE VEGHE ÎN LANUL CU SUPORTERI

Duminică dimineața, de Ziua Italiei o melodie bântuie în capul meu:

Te trezești dimineața și abia aștepți să fii acolo! Pe ploaie sau sub soare, suntem suporteri și vom cânta așa! Vom fi mulți sau puțini, dacă va înscrie echipa mea Peluza va exploda! Suntem aici numai pentru voi! Noi suntem aici pentru voi! Suntem aici numai pentru voi!

Sunt băieți de la Civico care mă pun în temă: Azi 2 iunie Politehnica joacă în deplasare la Bacova. Opțiuni: mașină sau tren. Aleg varianta old school: CFR-ul. Umplu rucsacul cu doze de bere și plec. În gară, după zeci de salutări ne îndreptăm spre trenul ”nostru” care se află în zona gri ”spre Reșita”. Pe peron Nașu’ ne mai întreabă de echipă și de meciurile următoare, apoi râzând ne previne: „Dacă sunteți așa de mulți ca la Chizătău, nu veți încăpea în tren!” Înțeleg ce vrea să spună când vine trenul:e mai vechi și mai scurt decât tramvaiul șapte. Are două vagoane, cu locomotor cu tot. Vine și o patrulă de polițiști se uită spre javra metalică ca la  un film al fraților Lumière.

Pornim, se deschid dozele, discuțiile despre ce a fost și ce va fi se intersectează fără o ordine precisă. Vagonul se zguduie de parcă asistăm la un cutremur de medie intensitate. Ca niște statui dintr-o altă eră, trei babe înfofolite în baticuri se uită în gol. Un călător mai în vârstă ne îndeamnă să privim afară spre un teren de fotbal și zice: „Va amintiți? Deplasarea de la Urseni!” probabil și el citește din goranmrakic.wordpress.com! La un moment dat urcă un trib de cetățenii de etnie neprecizată, cerem să se deschidă geamurile și sperăm într-o providențială intervenție a zeilor.

Ajungem la Bacova, alte zeci de salutări, echipele ies pe teren și spectacolul începe. Mai închinăm spre cer câte o doză și cântăm. Fac primul recensământ al berilor: populația a scăzut dramatic, c’est la vie. Îmi alin durerea urmărind meciul și sorbind din peisajul bucolic care ne înconjoară: în spatele terenului se înalță o pădure deasă, parcă e o faleză întunecată, jur împrejur defilează câte un cal, o turmă de oi și doi jandarmi. Aceștia sparg semințe la greu și vorbesc întruna, probabil încearcă să înțeleagă rostul lor acolo, de veghe în lanul cu suporteri. Vine primul gol și se duce ultima bere. La pauză, plec cu un alt cercetaș pentru alimentarea cambuzei. La magazinul satului, ca de obicei, au primit ordin de sus să nu vândă alcool în timpul meciului. Încercăm o operă de convingere, dar arta retoricii nu funcționează, vânzătoarea este o adevărată eroină a prohibiționismului, dacă se năștea la Chicago în anii ’30 ar fi primit o medalie. Curios, șerifa noastră, în timp ce ne explică că legea e lege și ordinele de sus sunt ordine de sus, vinde orice alt produs din magazin și încasează bani cu nonșalanță fără a emite un amărât de bon fiscal. În acest domeniu nu există niciun ordin de sus. Ne întoarcem spre meci și dăm de o babă, mai în glumă, mai în serios o întrebăm dacă are țuică de vânzare?

”Eu nu, dar vecina mea, da!’

”Putem să gustăm?”

”Sigur!”

Baba dispare și după câteva minute se întoarce cu un sfert de litru de rachiu într-o cană. Degustarea ar fi arhisuficientă, dar mai sunt alte gâturi uscate care ne așteaptă, deci luăm jumătate de litru la preț de ofertă. Pe teren este 2-0, au mai apărut alte beri, oile stau tot acolo, jandarmii imperturbabili mai mănâncă semințe. Mai e timp de discuții, de cântatul pentru Poli, de glume și de al treilea gol. La întoarcere găsesc un loc în mașină cu herțogheria. Până la Timișoara mai cântăm în cinstea echipei și a Banatului, convinși că cei mai frumoși ani sunt cei ce vor veni.

bacova

Annunci

IN BICICLETTA CONTRO IL CALCIO MODERNO

Qui a Timisoara è in corso una nuova rivoluzione. Questa volta niente martiri, niente raffiche di mitragliera, si tratta di una rivoluzione calcistica. I fatti: durante la scorsa estate, a causa delle magagne economiche combinate dai suoi dirigenti, la Politecnica Timisoara viene esclusa dal campionato di serie A e da tutti i tornei professionistici o semiprofessionistici. In sostanza dovrebbe ripartire dalla “Liga a cincea”, che più o meno corrisponde alla “Promozoine” italiana. Non è la prima volta che la squadra viene trascinata verso il fallimento da una ghenga di avventurieri del calcio. Tra i suddetti avventurieri va ricordato anche il solito italiano, tal Zambon Claudio. Già ai suoi tempi per rimediare all’ennesima retrocessione, il genio italico mise in piedi una repentina unione con un club di Bucarest (l’AEK) che permise a Timisoara di ritornare “magicamente” in serie A. Quest’estate ha fatto ricorso allo stesso stratagemma il nuovo sindaco della città: nottetempo ha imbastito un’inedita fusione con il club AC Recaș, appena promosso in B. Per capirci: sarebbe come se per evitare una sanzione disciplinare il Verona domani si unisse al Chievo o, che ne so, la Fiorentina al Prato… Nasce dal nulla una nuova squadra, l’onta è lavata, l’onore un po’ meno, ma che importa. A rovinare l’iniziativa del primo cittadino, ci pensa il cuore della tifoseria, i “maledetti” ultras che negli ultimi anni hanno seguito la Poli dalle Coppe Europee fino ai campetti più tristi delle serie inferiori. I supporter rifiutano di chiudere gli occhi innanzi all’ennesimo trucchetto, all’ennesimo diktat piovuto dall’alto nel nome del pragmatismo del calcio moderno. Decidono di lasciare la storica Curva Sud e di adottare una squadra di dilettanti che porta il nome di ASU Politehnica. La partenza degli ultras dalla Sud lascia il vecchio stadio Dan Păltinișan muto. Se ne sono accorti anche i nuovi dirigenti che hanno pubblicato un patetico annuncio su Facebook: “Cercasi leader per gruppo supporter. Vi preghiamo di contattare l’ufficio pubbliche relazioni del comune”. Siamo nell’era dell’ultras virtuale che esulta premendo il tasto “I Like”! I vecchi tifosi invece non sono virtuali e scelgono di sostenere la loro nuova formazione tramite quote annuali acquistabili da ogni cittadino ( più o meno 5 euro l’anno) e da donazioni raccolte durante le partite. Tutto alla luce del sole, tutto trasparente. Tra le fila dei bianco-viola c’è anche un eroe d’altri tempi: Iosif Rotariu, 50 anni, ex–Poli, ex Steaua București, ex- Galatasaray. Nel mondiale italiano del 1990 marcò stretto Maradona, garantendo alla Romania la qualificazione al turno successivo. Oggi ha ritrovato i suoi tifosi nel piccolo stadio non lontano dall’università, dove risuonano liberamente cori rauchi e sboccati, sventolano i bandieroni bianchi e viola, si fuma, si beve birra si accendono i fumogeni… senza gendarmi, senza steward, senza tessere elettroniche. È il calcio, quello vero. In trasferta capita di andarci anche in bicicletta. È accaduto una settimana fa, quando più di 300 tifosi hanno pedalato per una quindicina di chilometri per raggiungere il terreno di Giarmata Vii (Iverland, nel tedesco locale). Il serpentone a due ruote ha attraversato Timisoara intonando tutto il repertorio migliore dei canti della curva, come in un pellegrinaggio scalcinato ed irriverente. Trecento uomini in volata lontano dal calcio plastificato delle pay tv, quello ingabbiato nelle pastoie di tutti i buonismi, quello degli stadi ridotti a salottini salutisti. Dai marciapiedi e dai palazzi la gente strabuzzava gli occhi incredula davanti ad un simile spettacolo. Ai moderni soloni del calcio patinato e ai loro scagnozzi invece rode il fegato, per loro quella dell’ASU POLI doveva essere solo un’avventura velleitaria e senza futuro, invece non è così. Del resto come potrebbero capire che le emozioni della curva non si pianificano e non si svendono, sono radici che s’intrecciano legando le persone l’una all’altra.


ottobre: 2017
L M M G V S D
« Gen    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Contatti

anzianità di servizio

Blog Stats

  • 60,859 hits

Catrafuse Photos

RSS la rinascita balcanica

  • Si è verificato un errore; probabilmente il feed non è attivo. Riprovare più tardi.