VERSURI

rolul pisicii dacă ar fi să plecăm acuma cu toţiiîn războiul de treizeci de ani – dacă ar fi să ne ascundem printre tufişuri,ca hoţii de drumul mare pândind diligenţa,şi dacă am răpi-o pe fiica ambasadorului unei ţări dinspre nord, cu ceaţa-ncurcată în păr,şi seara în taverna bântuită de fum, corului de blasfeme i-am adăuga numele ei licăr ca al bijuteriilor atâta de vechi că par moarte, dacă noaptea ne-am rătăci prin zăpezi să uităm de spânzurătorile din străzile sparte ale oraşelor pe unde-au trecut mercenari suedezi, dac-am pleca – i-am lăsa şi pisica s-o ţină în braţe – ochii ei verzi să-i servească de castă lumină. mircea ivănescu 1968

il ruolo del gatto se ce ne andassimo tutti alla guerra dei trent’anni – se ci nascondessimo tra i cespugli, come i banditi all’agguato della diligenza, e se rapissimo la figlia dell’ambasciatore di un paese del nord, con la nebbia invischiata ai capelli, e di sera nella bettola pervasa dal fumo, al coro delle bestemmie aggiungessimo il suo nome barlume come di gioielli così vecchi da sembrare morti, se di notte ci perdessimo nella neve se dimenticassimo le forche delle strade sfasciate delle città attraversate dai mercenari svedesi, se ce ne andassimo – le lascerei anche il gatto da tenere in braccio – i suoi occhi verdi le servano da pura luce. mircea ivănescu 1968.